The Joy of Being a Romanian

Una dintre plăcerile de a studia literatura engleză la facultate e că ai opționale super dintre care să alegi. Semestrul care tocmai s-a terminat a venit cu o materie numită „Imagologie”. Nu voi intra în detalii pentru că nu veți înțelege mare lucru din explicațiile mele, însă dacă vreți să știți un lucru important despre acest curs e că s-a referit la operele unor autori englezi/irlandezi în care este prezentată scumpa noastră patrie. La început, singura carte recunoscută a fost „Dracula”, dar cum nu am fost printre primii care au avut șansa să aleagă din lista de lecturi ce să prezinte la seminar, am ajuns tocmai la capătul listei, la un autor de care nu auzisem până acum. Din păcate pentru mine și pentru ignoranța mea, autorul trăiește bine-mersi în București încă din ’97, este căsătorit cu o româncă pe nume Angela Nicoară și chiar a scris mai multe romane pe lângă cel citit de mine. Dar să revenim la chestiunea în discuție.

După cum ziceam, am avut ocazia să citesc și să răsfoiesc câteva dintre cărțile pentru acest curs, dar mă voi referi în cele ce urmează doar la două romane.

1)douazeci-de-ani-in-romania-1889–1911_1_fullsize

Titlu: Douăzeci de ani în România

Autor: Maude Rea Parkinson

Titlu original: Twenty Years in Roumania

Editură: Humanitas (Vintage)

Nr. pagini: 223

An apariție: 1921/2014(ediția tradusă pe care am citit-o)

Cred că am scris despre această carte și am menționat-o de cel puțin trei ori în ultima săptămână. Dar nu contează. Mi-a lăsat o impresie plăcută, așa că merită să fie menționată de câte ori este nevoie. Cred că nici nu mai e nevoie de a scrie rezumatul ei, e menționat deja în articolele precedente. Însă voi scrie o informație oarecum șocantă pe care am aflat-o de la profesoară: cartea a fost scrisă ca un fel de broșură în timpul primului Război Mondial pentru a atrage mai mulți aliați de partea Angliei. Așa că nici nu e de mirare că sunt foarte multe aspecte pozitive prezentate între foile ei, spre deosebire de cele negative.

Dacă un cititor nu are acest lucru în minte înainte de a începe lectura, romanul i s-ar părea o cronică superficială a vieții bucureștenilor din clasa înstărită a secolului XIX. Autoarea, deși doar o simplă învățătoare, are acces la clasele sus-puse din România, așadar își permite vizite la Sinaia, la operă, la diverse dineuri date în cinstea regelui Carol. E mai mult prezentată viața regalității din România, din nou ca metodă de propagandă a armatei române și a legăturilor de război dintre România și Anglia. Dar să trecem peste aceste mici detalii. M-am bucurat să aflu că sunt multe informații despre tradițiile românești, despre istorie, aspecte legate de portul popular, de sărbători, educație, politică etc., multe pe care nu le învățăm la orele de istorie, deci e de apreciat că vin din partea unei străine.

Printre rânduri sunt multe picanterii și bârfe legate de viața de la curte, de doamnele din societate, de prietenii autoarei care se pierd în România și despre diferențele dintre noi și ei. Pentru că e logic să existe diferențe enorme, mai ales că eram o națiune înapoiată încă de la începuturile timpurilor. Dar sunt și impresii autentice, dezbateri ale unor probleme de actualitate pentru anul în care a fost scrisă cartea și un semnal de alarmă pentru societatea actuală. Da, e scrisă într-un registru familiar, comic și ușor de digerat, dar problemele prezentate de autoare nu s-au schimbat în bine nici după o sută de ani de la timpul evenimentelor. Oare ce trebuie să facem ca să ne schimbăm mentalitatea și să ne schimbăm societatea?

2)res_30f77a7ac79b732dd315e0093cffc537_450x450_fodo

Titlu: Grand Bazar România, sau Călător străin updated

Autor: Myke Ormsby

Titlu original: Never Mind the Balkans, Here’s Romania

Editură: Compania

Număr pagini: 288

These stories are based on a fact. Spooky but true.

Așa începe faimoasa carte în care este criticată atitudinea românilor în anii următori revoluției. Grand bazar România este o colecție de 58 de povestiri, fiecare mai haioasă, mai tristă, mai crudă în realitatea pe care o prezintă decât anterioara. Cititorii se regăsesc ușor în ele fie din perspectiva românului care stagnează în mentalitatea preistorică și care se complace în starea de sărăcie spirituală, fie din perspectiva românului deschis la minte și care vrea să schimbe societatea în care trăiește.

Spre deosebire de cartea prezentată mai sus, Grand bazar România abundă în critici ironice și cu un substrat subtil de diferențiere. Sunt prezentate în proporție de 90% aspecte negative față de țara noastră. Dar să nu vă supărați pe autor, sau să credeți că e un filfizon pus pe șotii și care crede că Marea Britanie e cea mai bună. Așa cum spuneam mai sus, Mike Ormsby trăiește în România de foarte mulți ani și a ajuns să țină la această mică și necivilizată țară, cu toate calitățile ei ciudate și cu defectele care îi sar în ochi oricărui străin.

Poveștile sunt un amalgam de societăți care se luptă pentru supraviețuire. Există societatea taximetriștilor turbați care iau parte zilnic la măcelul traficului, societatea blocului de locuințe, aflată sub dictatură masculină în fruntea căreia se află Președintele Asociației Locatarilor, care se folosește de „democrație” doar atunci când trebuie să iasă din încurcătură, societatea oamenilor simpli, de la țară, care nu dau prea multă importanță evenimentelor mondene, societatea oamenilor ipocriți, autoproclamați iubitori de patrie, dar care o părăsesc atunci când găsesc un job bine plătit în străinătate, societatea rromilor stereotipici, care fură la colțul străzii și cerșesc în disperare și societatea oamenilor sănătoși la minte, cu care poți vorbi o săptămână întreagă fără să te plictisești.

Dacă faceți parte din acea minoritate de români cu simțul umorului, atunci această carte vă va bucura zilele ploioase de vară. E o carte pe care o puteți citi oriunde ați fi, fiindcă devine prietenul și confidentul vostru. Ambele cărți vă vor deschide ochii și vă vor face să vă puneți întrebări pertinente despre lumea înconjurătoare și despre direcția în care ne îndreptăm ca țară „europeană”.

(…)

On Tuesday Jack arrives and moves in, thrilled to bits.

„Nice one, Mike!” he says, handling me a bottle of something I won’t drink until the anti-freezer runs out.

A few days later, he invites me round to toast his new abode. We take the elevator that never jams, sharing it with a little old Romanian lady who wears a beige Burberry scarf.

Cradling a six-pack of beer, Jack turns towards me, with a puzzled expression.

„By the way, what does hide-a-fur-pea-shoe means?” he asks.

The old lady’s eyes swivel in her skull and she gives us a disapproving glance. I edge sideways to Jack and explain as best I can.

„It’s what parents say to a kid: Haide, fă pișu! It means Come on, do a pee! Why do you ask?”

Jack sucks his teeth, looks a bit concerned.

„Because late last night”, he explains, „My neighbour kept whispering it over and over, outside my door. So I looked through the peephole. He was walking up and down the corridor in his slippers, talking to a little dog on a lead.”

Mike Ormsby, Never Mind the Balkans, Here’s Romania, capitolul Haide, fă pișu!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s