Poetry Friday

OMG, dacă această nouă tradiție va trece de trei postări, atunci va rămâne pe vecie aici. În orice caz, poezia săptămânii este scrisă de un romantic al sfârșitului secolului XVII, Percy Bysshe Shelley.


by P.B. Shelley

We are as clouds that veil the midnight moon;

How restlessly they speed, and gleam, and quiver;

Streaking the darkness radiantly! – yet soon

Night closes round, and they are lost forever.

Or like forgotten lyres, whose dissonant strings

Give various response to each varying blast,

To whose frail frame no second motion brings

One mood or modulation like the last.

We rest. – A dream has power to poison sleep;

We rise. – One wandering thought pollutes the day;

We feel, conceive or reason, laugh or weep;

Embrace found woe, or cast our cares away.

It is the same! – For, be it joy or sorrow,

The path of its departure still is free.

Man’s yesterday may ne’er be like his morrow;

Nought may endure but Mutability.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s