Povestea calului alb

Titlu: Poveste de iarnă

Autor: Mark Helprin

Titlu original: A Winter’s Tale

Nr. pagini: 816

Editură: Nemira

De multe ori nu fac recenzie unei cărți în aceași zi în care am terminat-o de citit. Nu mă pot detașa de ea îndeajuns de mult încât să pot scrie obiectiv, fără să mă gândesc la pasajele care mi-au schimbat ziua cel mai mult. Dar voi face o excepție pentru această carte.

Pentru câteva zile, cât mi-a luat să termin romanul, timpul parcă a stat în loc. În jurul meu a apărut o bulă magică din care nu mai puteam ieși, care împiedica orice activitate din afară să mă atingă. Cu greu am putut să o las din mână, aceste momente fiind născute din dorința surorii mele de a o ajuta la făcut diverse lucruri prin casă. Însă oprirea timpului nu a fost ceva abstract, despre care vorbesc cititorii înrăiți de fiecare dată când citesc o carte bună. A fost ceva palpabil, întrucât magia din carte ieșea prin fiecare spațiu și transforma realitatea. Cât am citit-o m-am simițit transpusă în Brooklyn-ul secolului XX, alături de personajele fermecătoare.

Dacă cineva ar citi romanul lui Mark Helprin ca pe o simplă poveste de dragoste, va rămâne cu impresia că și-a pierdut o mare parte din zi/săptămână citind o poveste cu un cal, oameni nemuritori, hoți și un incendiu. Dar s-ar înșela. Poveste de iarnă e mai  mult decât atât, e sufletul fiecărui cititor transpus între pagini. E povestea secolului, a timpului, a miracolelor. Și mai presus de toate e povestea dragostei de viață, de cunoaștere.

Povestea decurge cam așa: Peter Lake e un orfan care ajunge într-un model de barcă în mlaștina oamenilor lacurilor. Își petrece anii copilăriei învățând cum să alerge mai repede decât vântul, cum să mânuiască o sabie mai repede decât sunetul și tot felul de lucruri magice, care îl transformă într-un om ieșit din sfera normalității. Ajuns pe propriile picioare, în New York-ul aflat în plină Belle Epoque, Peter Lake devine hoț, ucenic, mecanic, artist care face tatuaje, membru al unei bande criminale și fugar. Întâlnirea dintre el și Beverly Penn, fiica lui Isaac Penn, directorul ziarului The Sun, e la fel de magică și de tristă precum o zi de sfârșit de vară. Totul se schimbă în jurul lui și el se transformă, înconjurat de dragostea lui Beverly și de suportul familiei Penn. Însă dragostea dintre cei doi se termină rapid, Beverly moare, iar Peter Lake își ia avântul în adâncul cerurilor, călare pe Athansor, calul mai alb decât zăpada neprihănită și care îi este alături atunci când viața lui depinde de puterile sale. Deceniile trec, timp în care sunt prezentate personaje care, într-un mod direc sau indirect, au făcut la un moment dat parte din cercul de prieteni/cunoștințe/oameni care i-au văzut pe Peter Lake și pe Beverly, sau care acum sunt în legătură cu acele persoane. O a doua poveste își desfăsoară cadrul într-un timp suspendat, zecile de personaje având propriul destin și propria istorie. Însă toate se unesc în momentul sosirii lui Atahnsor și, în ultimă istanță, a lui Peter Lake. Pilonii poveștii sunt tot cei doi, urmăriți de banda Codițelor și de încă trei personaje care nu au vrut să lase trecutul în urmă, în jurul lor personajele secundare alcătuind noi povești precum un păianjen își țese pânza.

Evenimentele cele mai importante se petrec sub privirea severă a iernii. Probabil din această cauză mulți consideră că e o carte pe care să o citești iarna, la gura sobei, cu o cană de ceai în mână. Dar nu e important când o citești. Construcția subiectului face ca totul să dea senzația iernii, de izolare față de lume și de calm absolut. Așa că o zi caniculară de vară e la fel de bună ca una friguroasă, de iarnă, pentru că aceleași sentimente se luptă să iasă la suprafață.

Așa că sfatul meu pentru această vară e să vă lăsați inundați de iarna din această carte pentru că e o iarnă care vă va schimba complet, e o iarnă care vă va oferi viața veșnică.

P.S. Am aflat, între timp, că s-a făcut și un film după carte. Dar îmi e frică să îl văd, să nu strice magia…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s