Spărgătorul de nuci și planete nu foarte îndepărtate…ce?!

A fost o săptămână cam haotică, nu voi încerca să ascund asta. Am spart câteva farfurii, m-am lovit la cap, am inhalat destul lac de mobilă încât să îmi ajungă un an și m-am uitat la Supernatural ca o mică obsedată ce sunt, dar și alte lucruri neimportante. Mi-a fost lene, ce mai! Dar mi-am adus aminte că am cam rămas în urmă cu recenziile pe care trebui să le fac cărților deja citite…duh! Și am mai dat și o raită la biblioteca județeană, de unde am plecat cu șapte cărți, după ce OCD-ul meu a făcut-o pe sora mea să aibă milă de mine și să împrumute ce cărți vreau eu și pe permisul ei. Sooo…

Dar totuși să revenim la subiect. Cărți am spus? Da, cărți. Am reușit să termin Mașina timpului, și m-am apucat de alte două între timp, dar voi scrie despre ele când le va veni timpul. Astăzi vom face o călătorie pe o planetă pe care am mai vizitat-o, și care se află, în mod paradoxal, pe Terra. Ce?!

Dap, m-ați auzit / citit bine. Claudia Golea se întoarce, cu a ei Planeta Tokyo. Mă rog, continuarea romanului, adică Tokyo by Night.

Titlu: Tokyo by Night

Autor: Claudia Golea

Editură: Polirom

Număr pagini: 219

O nouă incursiune în viața vicioasă a păsărilor de noapte din Japonia are ca punct de plecare țărișoara noastră veche și plină de paradoxuri. Claudia este internată într-un spital de boli psihice, unde a ajuns din cauza părinților abuzivi, însă iese din această încurcătură relativ ușor. Imagini pline de groază, reale și cu un șarm aparte parcă te îndeamnă să citești mai multe despre ororile petrecute în spitalele de nebuni. E ca un Holocaust, dar fără morți și implicațiile politice.

Epuizată fizic și oarecum psihic, ea acceptă slujba de translator pentru o firmă japoneză de găsit noi talente, iar apoi pleacă din România, către Tokyo, pentru a deveni mama-san clubului pentru care lucra și în țara natală. Doar că slujba ei de mama-san devine complicată când o crimă are loc, iar polițistul care anchetează crima începe să devină interesat de ea. E o lume a drogurilor, una ilegală dar și palpitantă, care se învârte mai repede decât o face pământul.

Tot universul haotic care o atrage pe Claudia mereu și mereu ia sfârșit, iar viitorul ei pare, la finalul cărții, puțin mai vesel, mai deschis.

Ar trebui să folosesc multe cuvinte frumoase și elogioase, să descriu cu lux de amănunte ce am simțit eu după și în timp ce citeam cartea, dar mi-e greu să o fac. De ce? Pentru că a fost ca Recviem pentru un vis, o călătorie ca un roller coaster la finalul căreia m-am simțit vlăguită. Cred că fiecare ar trebui să îi ofere o șansă și să devină confuz, mirat poate, atunci când află că nu știe cum să pună în cuvinte sentimentele care au venit după el din carte.

Am scris cam puțin, dar nu mă învinuiți. Am zis deja că nu știu cum să pun toate sentimentele acestea pe hârtie.

sayonara

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s