Respectuos salvează ziua

Voi începe acest articol într-un mod aproape clișeic, adică voi ura bun-venit noii săptămâni, sperând ca întotdeauna că va fi la fel de neproductivă ca cea care a trecut. Glumesc, nu stau chiar toată ziua degeaba, mai am și momente când trebăluiesc în casă, sau mă plimb prin oraș, sau prin casă, vizitând frigiderul și holbându-mă minute prețioase la ce se află înăuntrul lui.

Oricum, acum că Read-a-Thon-ul s-a terminat, voi reveni la vechile obiceiuri și voi posta aproape în fiecare zi. Aproape în fiecare zi, deoarece exceptând ChallengeMonday, TOP5Wednesday și PoetryFriday, nu știu cât timp îmi ia să termin cărțile pe care le încep și la cât timp voi putea posta recenziile lor. Dar deocamdată totul merge realtiv bine.

Săptămâna aceasta am zis să schimb puțin regulile, așa că nu voi face un book tag, sau un R.I.P. It or SHIP It cum am făcut până acum, ci îmi voi exersa puterile creative în ceea ce privește un joc pe care l-am inventat cu această ocazie. Maica Mare a Regulilor spune că jocul constă în alegerea unui dicționar, oricare vă vine la îndemână (poate fi și în altă limbă) și să îl deschideți la o pagină oarecare, iar primul cuvânt care vă apare pe foaie va fi prietenul vostru forever and never. Sau până citiți următorul lucru pe care trebuie să îl faceți, adică să scrieți o poveste despre acel cuvânt. Cândiți-vă că respectivul cuvânt, peste care v-ați aruncat privirea este o persoană, un personaj din povestea voastră. Dându-i caracteristici umane, trebuie să îl plasați într-o situație tragică, sau comică, sau de dragoste, orice vă trece prin cap și să scrieți despre asta. Știu că sună puțin a clasa a III-a, dar e o modalitate bună să vă mai exersați talentul scriicesc. Și nu am spus că trebuie să fie o poveste clișeică (clișeu?? am folosit a doua oară acest cuvânt în articol… weird) și plină de lucruri tipice. Din punctul meu de vedere puteți filosofa pe subiectul enormității universului dacă vă place subiectul.

Da, să nu mai batem câmpii. Cuvântul peste care am dat în DEX este “respectuos”. So here is my story.


Era o zi normală de toamnă. Norii erau pe cer, ciorile croncăneau undeva în depărtare, un fierăstrău se auzea de la capul patului…stai, ce?? Un fierăstrău?

Uitându-mă mai bine, nu am putut să nu observ chingile cu care eram țintuit de pat, iar călușul confecționat dintr-o cârpă murdară, care probabil nu a mai fost spălată de mult, mult timp, îmi bloca orice zgomot pe care l-aș fi putut face. Stați puțin…de când și până când e asta normal? Voi vă auziți? AJUTOOOR!!! Sunt blocat de pat, iar la numai câțiva pași depărtare de mine se află un pervers cu evidente probleme majore de cap. Cum am ajuns aici, acum, mă depășește. Cred că ar trebui să sărim puțin în timp, în urmă cu 72 de ore…

Zilele orașului nici că nu puteau fi mai nesuferite. Oriunde te întorceai pe stradă te întâlneai cu toți vecinii pe care i-ai ignorat pe parcursul anului, dar care acum erau prietenoși din cale afară și împărțeau berea cu tine, chiar dacă era printre cele mai scumpe băuturi din oraș. Sau chiar din țară, dacă încercai să compari prețurile de aici cu cele de peste ocean. Se părea că toți se întreceau în a fi cei mai ospitalieri, cei mai calmi, mai sfătuitori, și nici măcar nu era crăciunul. Nu că cealaltă sărbătoare ar fi fost mai importantă, nu față de Deliciul Marelui Bici, ziua care sărbătorea viața și ectivitatea Mai Marelui Întemeietor al orașului HooverB04R7.

Dar să vă spun câte ceva despre minunatul meu oraș. În acest oraș, crima era inexistentă. De fapt, oamenii nici nu știau ce înseamnă acest cuvânt. Majoritatea credeau că “a comite o crimă” însemna să întârzii la a-ți lua felinele de la școală. Numele erau comune pentru anul 5000 după Explozia Solară, iar eu făceam parte din familia Binevoitoare. Numele meu e Respectuos Binevoitoare, sunt o felină aflată în al cincisprezecelea an, iar viața mea nu putea fi mai normală de atât. Cu excepția zilei de Deliciu al Marelui Bici, la care luasem parte recalcitrant, împins de la spate de către prietenii mei Antagonist și Anarhie, gemenii tremurici de peste stradă.

Deliciul Marelui Bici și-a deschis festivitățile cu o predică adusă neajunsurilor societății, dar care pot fi depășite doar dacă muncim toți pentru bunăstarea patriei noastre. Apoi lumea a participat la diverse concursuri de înot, bătălii cu aligatorii, curse cu papagali, iar spre seară numeroase standuri au împânzit străzile pline de oameni voioși. Cu cât se apropia miezul nopții, cu atât oamenii deveneau mai beți, iar felinele asemenea mie se strecurau în spatele caselor pentru a bea și ei câte o bere, furată de pe nu știu unde. La ora 40:95, cu câteva minute înainte de miezul nopții, veselia festivalului a fost întreruptă de un țipăt ascuțit, înfricoșător. Era ceva în acel zgomot care îți ridica părul de pe mâini. În curând, o Cioară Oficială a apărut în mijlocul festivalului și a risipit cetățenii înainte de a ne da seama ce s-a întâmplat. Cu toții am mers înapoi acasă, dar nimeni nu putea să scape de sentimentul că ceva nefast s-a abătut asupra noastră. Mulți puneau asta pe seama faptului că strigătul inuman, venit de nicăieri, a trezit spaima orașului care nu mai auzise așa zgomote decât în poveștile de speriat felinele. Mulți încercau să se amăgească, spunându-și lor, și oricui stătea să îi asculte, că doar imaginația noastră, alimentată de prea multă bere, a fost de vină pentru orice sperietură și teamă pe care le-am fi putut avea. Mai mult ca sigur nu s-a întâmplat nimic rău, mai ales într-un oraș pașnic și liniștit ca HooverB04R7. Dar când o Cioară Oficială întrerupe festivitățile zilelor orașului pentru ceea ce pare un nevinovat zgomot provocat probabil ca o glumă, e cam greu să nu devii cinic și paranoic. Iar aceste cuvinte nu ar trebui să existe în vocabularul editat perfect de către Mai Marele Întemeietor al oricărui cetățean din orașul meu.


Am hotărât să mă opresc aici cu povestea și să o termin săptămâna viitoare din două motive: 1) laptopul meu încă merge foarte lent, iar după 500 de cuvinte scrise aici îi ia foarte mult să editeze articolul, iar 2)suspansul, dragilor.

Sooo, dacă v-a plăcut povestea e bine, dacă nu atunci sunteți bineveniți să citiți altceva. Promit că nu mă supăr.

 au revoir

Anunțuri

The Sims Book Tag

*Mă gândesc că ar fi drăguț să pun o formulă de început, dar mai bine nu o mai fac…în plus, un tânțar tocmai m-a ciupit de țâță. Those sons of bitches*

Revenind la articolul de astăzi, tocmai mi-am amintit că era o vreme când eram puțin obsedată de un joc minunat numit The Sims. Ok, încă mai sunt, dar când eram mică mă certam cu sora mea cine să joace și cât să joace, pentru că trebuia să o facem acasă la verișoarele noastre(ele aveau jocul instalat pe calculator, în timp ce noi nu). Am jucat The Sims original, The Sims 2, The Sims 3 pachetul cu Pets, The Sims Vacation și cred că atât până acum(încă nu am reușit să fac rost de The Sims 4). E un joc recreațional în care îți faci propria familie, sau familii și ai mai mult sau mai puțin grijă de ea. E super amuzant și dependent, dar nu a murit nimeni din jocuri pe PC, așa că nu-i bai.

În plimbările mele pe YouTube târzii în noapte, am dat peste un canal de BookTube numit Hails Hearts Nyc  care a creat un book tag numit The Sims Book Tag și pe care l-am preluat și eu pentru că a fost amuzant. Dați un click aici ca să îl vedeți și să apreciați munca ei.

1.The original Sims: the best author debut.

The Sims original e primul joc apărut, duh, dar care are grafica mult prea veche pentru standardele de acum. În plus, dacă încerci să îl joci vei avea parte de multe erori, să nu mai spunem că e mult mai greu de jucat față de celelalte jocuri The Sims. Nu sunt atât de multe scurtături pentru a-ți face viața mai ușoară, nu există toate lucrurile minunate care au fost adăugate între timp, dar asta nu face jocul mai puțin inovativ. Din contră, e o modalitate bună de a pierde ore în șir în fața laptopului / consolei / calculatorului.

Pentru cel mai bun debut al unui autor voi alege romanul Hobitul, de J.R.R. Tolkien. Cu toate că nu se ridică la nivelul impus de trilogia Stăpânul inelelor, Hobitul rămâne, totuși, cartea mea preferată din serie, mai ales că prezintă întâmplările anterioare călătoriei lui Frodo, personajele și puțin din istoria Muntelui Singuratic,  Erebor, a Munților Cețoși și a Comitatului, așa încât e mai ușor de înțeles ce va urma.

2. The grim reaper: the saddest character death.

The grim reaper, sau Moartea, în universul The Sims e o afurisenie care vine când te aștepți mai puțin și ia sufletul personajelor de care nu ai avut grijă. Poți încerca să scapi de Moarte jucând un joc cu ea, dar e foarte rar când ea pierde. Atunci când pierde, sufletul personajului este eliberat și ai o nouă șansă de a-l îngriji. Dacă nu pierde, Simsul tău moare și ai opțiunea de a-i face o piatră de mormânt pe care o pui în grădină, sau îi faci o urnă pe care o ții în casă.

Cea mai tristă moarte a unui personaj mi-a adus aminte de multe personaje dragi mie care au murit în cărți, dar cred că cea care m-a marcat a fost una mai specială. În romanul scriitoarei Ayelet Waldman, Dragostea și alte lucruri imposibile, Emilia tocmai a născut un copil. Dar un accident tragic o separă de fetița ei nou născută, iar acest lucru duce la depresia personajului feminin. Moartea nu e ieșită din comun, nu e foarte remarcabilă, însă implicațiile pe care le are asupra Emiliei transformă romanul într-o remarcabilă poveste de dragoste a unei mame.

3. Sims getting stuck: a character that just got in the way.

Personajele din The Sims sunt uneori bătute în cap, mai ales când trebuie să meargă undeva și se blochează în drum. Vrei să îi faci să iasă din casă dar în fața ușii e o carte? Adună întâi cartea și apoi poți ieși. Vrei să îi faci să se grăbească la muncă dar între ei și restul casei se află o pungă de gunoi? Big whoop, nu poți să îi faci să o ocolească, așa că mai bine te apuci să strângi gunoiul înainte să plece. Acestea sunt doar două exemple de incompetență de care dau dovadă personajele din acest joc, iar dacă ați jucat jocul puteți veni cu propriile exemple.

Un personaj care a stat în calea celorlalți și care m-a enervat puțin a fost Dale, din trilogia Jocurile Foamei, de Suzanne Collins. Poate că a fost strategic amplasat în poveste, dându-i putere lui Katniss și realizând o nouă dimensiune a poveștii, însă prezența lui era enervantă pentru mine, să nu mai spunem că o limita pe Katniss în acțiunile ei, oferindu-i sentimente și idei despre dragoste și ălea-ălea.

4. Simlish: a book with amazing writing.

Nu prea mai țin minte la ce se referea Simlish, dar dacă vreți să aflați puteți vizualiza link-ul de YouTube pe care l-am lăsat mai sus.

O carte cu un stil al scrisului excepțional a fost Jane Eyre, de Charlotte Bronte. E cartea mea preferată din întreaga listă de cărți citite până acum și totul, de la construcția personajelor, la dialogul savuros și care oferă mici detalii cu privire la actanți fac ca această carte să fie minunată și savuroasă.

5. Expansion packs: a series where the books kept on getting better.

Expansion packs sunt jocurile extra care pot fi instalate doar dacă ai instalat jocul principal (1-4). După cum am menționat și sus, The Sims Pets e un astfel de Expansion Pack, dar mai poți găsi Spa Day, Supernatural, University Life, Hot Date, Apartment Life și multe altele. Aceste Expansion packs fac jocul mai interesant, introducând noi personaje, locuri, accesorii și lucruri pe care le poți face.

În lista de o serie de cărți care devine din ce în ce mai bună s-ar încadra seria Îngerul Nopții de Becca Fitzpatrick. Dacă la începutul seriei protagonista e prostuță, copilăroasă, naivă și puțin inutilă, pe parcurs ea se maturizează și dobândește noi laturi. În tandem cu ea și eroul masculin evoluează, iar acțiunea devine din ce în ce mai amplă și mai interesantă, făcând din această serie o lectură neobișnuită dar plăcută pentru amatorii de YA și Fantasy.

6. Sims romance: the worst case of insta love.

Un lucru amuzant la acest joc este că îți poți cupla personajele cum vrei, poți să faci relații bune, dezastruoase, între personaje de același sex, cu personaje necunoscute sau care nu există independent în joc. Mereu mi-a plăcut să mă joc cu viețile lor amoroase, probabil din cauză că propria viață personală / socială / amoroasă e aproape nulă. Cred că vă dați seama singuri de asta, mai ales că stau și scriu articole pe blog luni seara, la ora 23:00, în loc să fiu cu prietenii prin pub-uri sau la cinema. Oh, well…

O poveste de dragoste care a fost inutilă și forțată se găsește în seria Jurnalul lui Bridget Jones, mai exact pseudo-idila dintre Bridget și Daniel. Pe lângă faptul că aveau personalități complet opuse, Daniel era un nemernic arogant care reprezenta tot ce e mai rău în bărbați. Sigur, a contribuit la perfecționarea relației dintre Bridget și Mark, însă am urât fiecare secundă cât a apărut în cărți.

7. Cheats: a book that was entirely unrealistic. 

În jocul The Sims dai peste multe scurtături care îți fac viața ușoară. Există un cod pentru bani instant, poți să scapi de Moarte, să constuiești case acolo unde nu poți în alte condiții și altele. Toată lumea le folosește, mai ales pe cel cu bani, pentru că să fim serioși, măcar în joc să ai mai mulți bani, dacă nu în viața reală.

Cărți nerealiste există peste tot și e cam greu să scapi de ele. Cel puțin când vine vorba de cărțile clișeice, cele cu povești de dragoste parcă ieșite dintr-o cutie ambalată, nu poți avea alte așteptări de la ele. Am ales să scris despre seria Amurg, de Stephenie Meyer. Toată lumea a ales să urască aceste volume, însă prea târziu pentru că autoarea s-a ales cu o mică avere de pe urma lor. Recunosc că am fost fana lor atunci când au apărut, dar în timp am scăpat de ele și am trecut la altceva. Ce o face nerealistă e povestea în sine și nu neapărat prezența ființelor supranaturale. Pentru că nimeni nu alege să creadă că cel mai sezy și misterios tip din liceu alege să se îndrăgostească de tipa nou venită, mai mult decât comună și cu o judecată îndoielnică. Dar pot înțelege de ce ar alege cineva să citescă această poveste, mai ales dacă sunt sătui de viețile lor obișnuite.

8. Needs fulfillment: a character who made all the wrong decisions.

Fiecare personaj din The Sims are mai multe bare care măsoară nivelul la care sunt cu mâncarea, somnul, igiena etc., dar care sunt foarte ușor de transformat din verde(cel mai bun) în roșu (cel mai rău) și foarte greu de refăcut. Simși au murit din cauză că au fost lăsați să moară de foame sau de somn, așa că dacă nu ești atent la barele respective poți să îți pierzi munca.

Când mă gândesc la personaje care au luat toate deciziile greșite nu mă pot abține să nu mă gândesc la Clary din seria Instrumente mortale, de Cassandra Clare. Fetița asta e bătută rău în cap și tot timpul petrecut citind primele volume mi-am dorit să moară în chinuri. E un personaj plat care nu se gândește decât la bunăstarea ei și face totul pentru ca ea să fie fericită, fără să țină cont și de cei din jur. E ca o adolescentă crescută în puf care descoperă că are puteri și le folosește complet inutil, timp în care e mai mult decât venerată de un grup de adolescenți ciudați. Oh, stai puțin…

9. Error code 12: a series that started off great but went downhill from there. 

Eu nu am pățit niciodată să primesc eroare cod 12 la acest joc, dar aparent poți pierde tot ce ai făcut până în momentul respectiv, devenind frustrant și enervant.

O serie care a început minunat dar care s-a dus de râpă începând cu al doilea sau al treilea volum este, pentru mine, tot Instrumente mortale de Cassandra Clare. Ideea de bază a cărților a fost bună, cu nefilimi și demoni și oameni care au puterea de a-i vedea, însă povestea de dragoste dintre Clary și Jace a fost inutilă și trasă de păr mult mult mult prea mult timp. Ok, am înțeles, o iubești, te iubește, e complet normal. Dar toată drama cu stai-că-e-sora-mea-dar-stai-că-nu-mai-e e o abureală totală și a făcut ca seria să își pierdă din farmec. Cât de mult poți să prelungești aceeași linie a subiectului, fără să aduci ceva nou? Foarte mult, aparent.

10. The Sims vortex: a book/series that completely engrossed you.

The Sims vortex se referă la timpul pe care îl petreci jucând acest joc. Totul începe într-un mod inocent, zicându-ți că stai doar o oră, maxim, dar ești absorbit de joc și îți dai seama că ai jucat pentru 5-6 ore și mai mult doar când se întunecă afară, timp în care nu auzi ce se întâmplă în jurul tău, nu îți este foame sau sete și nu ai nevoie de nimic altceva în afară de joc.

O carte pe care nu am mai putut să o las din mână până ce am terminat-o de citit a fost Cutia cu fantome, de Joe Hill. Este o poveste autentică de groază, deși are același tip de personaj fantastic, fantoma. Însă relația dintre personaje, decorul, precum și detaliile atent create m-au făcut să devin dependentă de această carte și să mă pierd complet între paginile ei.

R.I.P It or Ship It Book Tag

Mereu mi-a plăcut să încep săptămâna cu ceva amuzant, care să nu îmi aducă aminte de greutățile pe care le voi avea de îndurat în restul zilelor. De altfel, urăsc și toate postările deprimante de pe rețelele de socializare, prin care oamenii se plâng de finalitatea weekend-ului și de începutul unei noi săptămâni. Asta e, fraților! Nu puteți rămâne blocați în aceeași zi de duminică, doar pentru că nu vreți să ajungeți la slujba voastră. Get over it!

Săptămâna aceasta, în cadrul activităților de Challenge Monday pe care urmează să le fac pe aici, am hotărât să fac un Book Tag. După cum se vede și în titlu, numele e R.I.P It or Ship It. Deci, am ales câteva personaje din cărți prin bilețele(mulțumesc frumoasei asistente care m-a ajutat și a extras biletele din căciulă) pe care le-am făcut perechi. Ordinea aleatorie a făcut ca uneori să cadă personaje de același sex sau cu personalități complet diferite, așa că va fi foarte amuzant pentru mine să comentez relația lor, imaginară de altfel.

Să începem!!!

IMG_0742

  1. Finnick Odair (trilogia Jocurile Foamei, de Suzanne Collins) și Edward Rochester (Jane Eyre, de Charlotte Bronte)

Nu mă așteptam la asta, sinceră să fiu. Cei doi nu sunt total opuși ca personalitate, deși Finnick e puțin mai vanitos. Dar amândoi iubesc cu pasiune arzătoare, au câte un secret pe care nu vor să îl afle nimeni și sunt prieteni loiali și care vin mereu în ajutorul celor care au nevoie de ei. Ar face o pereche drăguță, cu toate ciudățeniile lor și momentele jenante care ar putea interveni între ei.

IMG_0744
da, știu că am scris numele ei greșit pe bilețel, just let it go, dude

2. Draco Malfoy (seria Harry Potter, de J.K. Rowling) și Hanna Marin (seria Micuțele Mincinoase, de Sarah Sheppard)

Am o pasiune ascunsă pentru Draco și pentru ura lui față de Încuiați. Dar, dacă pot vedea o pereche între el și Hermione, pot vedea una și între el și Hanna. Adică, va fi un exercițiu bun pentru el să își tempereze impulsurile de a răni sau de a jigni Încuiații, dar și pentru ea să nu mai spună atât de multe aiureli. Ar fi o relație pe gustul meu, care începe cu cei doi urându-se și terminându-se cu cei doi fiind nebuni unul după celălalt.

IMG_0745

3. Damon Salvatore (seria Jurnalele Vampirilor, de L.J. Smith) și Ginny Weasley (seria Harry Potter, de J.K. Rowling)

Pe asta o R.I.P It din start. Ginny e un personaj super, independent și puternic, pe când Damon vrea să protejeze tot ce e mic și drăguț și are părul roșu(cei care au citit cărțile știu despre ce vorbesc), sau să domine personajele feminine puternice. Mai mult ca sigur se va lăsa cu o bătălie și nu prea vreau să fiu martoră.

IMG_0746
*mda, știu că am greșit și aici, so excuuuse me

4. Glimmer (trilogia Jocurile Foamei, de Suzanne Collins) și Katerine Pierce (seria Jurnalele Vampirilor, de L.J. Smith)

Din nou, o pereche pe care nu aș putea-o vizualiza. Atât Glimmer, cât și Katerine sunt vanitoase, crude și independente, încât o relație între cele două s-ar sfârși tragic, având multă dramă și comploturi pe parcurs. Nu mulțumesc, le urăsc suficient de mult separat, nu vreau să le găsesc în același univers.

IMG_0747

5. Albus (Percival Wulfric Brian) Dumbledore (seria Harry Potter, de J.K. Rowling) și Beatrice (Divina Comedie, de Dante Alighieri)

Dacă Dumbledore nu ar fi fost gay, iar Beatrice nu ar fi murit când era copilă, aș fi fost de acord cu tot ce s-ar fi întâmplat între cei doi. Totuși, să presupunem că totul se petrece așa cum vrem noi și că cei doi a o relație strânsă de prietenie, cei doi se ajută reciproc și se sfătuiesc. Dumbledore e maestru în conspirații, planuri, atacuri asupra celor răi, iar Beatrice e mânată de sentimentul de a aduce pacea pe pământ, de a provoca cât mai multă bucurie și de a ajuta oamenii. Pe scurt, e personificarea bunătății. Așa că da, cei doi s-ar potrivi și ar aduce pacea pe pământ. Cu condiția ca Dumbledore să nu se folosească de Beatrice așa cum s-a folosit de Harry…

IMG_0748

6. Kitty Bennet (Mândrie și Prejudecată, de Jane Austen) și Robert Langdon (seria Robert Langdon, de Dan Brown)

Ar fi amuzant să îi pui pe cei doi împreună. Kitty e aeriană, copilăroasă și prostuță, pe când Robert e inteligent, pregătit de acțiune și cu un scop în viață. Mai mult ca sigur Robert ar alerga toată ziua după Kitty, care ar alerga după lucruri triviale prin oraș, sau nu ar alerga după ea, ea s-ar pierde, sau ar fi răpită, după care el ar pierde timpul încercând să o recupereze…sau nu. Voi decideți. În orice caz, ar fi o poveste interesantă, dar care m-ar face(și nu cred că doar pe mine) să fiu frustrată și enervată la culme de Kitty(nici în Mândrie și prejudecată nu o plăceam prea mult).

IMG_0749

7. Haymitch Abernathy (trilogia Jocurile Foamei, de Suzanne Collins) și Jack Torrance (Strălucirea, de Stephen King)

E clar că cei doi au multe în comun. Probleme cu alcoolul, decizii proaste care le-au schimbat viețile, nu sunt chiar modelul anului de urmat. Dar, dacă aș crea în jurul lor o atmosferă care să cuprindă atât universul jocurilor, cât și pustitatea hotelului Overlook, mai mult ca sigur ar deveni un peisaj demn de admirat, în care cei doi pornesc o vânătoare, aflându-se mereu la unul din capete: ori sunt vânătorii, ori sunt vânați. Dar ar face o echipă bună bunicică, până într-un anumit punct al poveștii.

Deci, ziua asta a fost distractivă. Și lumea mai spune că nu te poți distra singur. Mai mult ca sigur nu m-au întâlnit pe mine. Puteți face și voi acest Book Tag, schimbând universurile de unde luați perechile(cred că voi face unul și cu personaje din filme și seriale) pentru că va fi amuzant(oh, mă transform într-un pseudo-reporter de pe site-urile românești cu știri proaste și articole de slabă calitate. Cred că e timpul să mă opresc.)