Sunt un cititor rău

Bine, bine, dar de ce ești un cititor rău? Probabil asta vă întrebați după ce ați văzut titlul articolului de astăzi. Am să vă răspund sincer, pentru că asta urmăresc în acest blog. Adevărul și numai adevărul.

Să presupunem că sunteți în librărie și vă cumpărați noile apariții editoriale. Printre acestea se alfă și ultimele cărți YA Fantasy, pe care le iubeați când erați mai tineri, mai neexperimentați în “arta cititului” și, deși nu ați mai deschis o asemenea carte de foarte mult timp, o nostalgie aparte vă încearcă atunci când le atingeți. Așa că, împotriva judecății și a rațiunii, care vă spun că nu trebuie să cumpărați acele cărți, deoarece ați depășit stadiul cărților YA și că poate ar trebui să vă orientați spre altceva, voi vi le cumpărați. Dați vina pe coperțile lucioase, cu personaje fantastice, sau fete în poziții care țipă prin toți porii “uitați-vă la mine cât de bad ass sunt!!”, dar adevărul este că e plăcerea voastră ascunsă, sunt cărțile pe care le citiți acasă, pe furiș, iar apoi spuneți întregii lumi că nu vă plac, că nu mai sunteți adoloescente hormonale în căutare de feți frumoși și adrenalină indusă de situații neexplicabile, etc.

Stai, ce voiam eu să zic?

Ah, nu mai contează. În orice caz, fiind născută pe la începutul anilor ’90, vă dați seama că aceste cărți YA au intrat în sfera mea de lectură când aveam mai mult de 15-16 ani, mai ales că sunt relativ noi pe piața noastră. Cred că le citeam când eram în clasa a 11-a, iar dacă faceți un calcul, aveam cam 17-18 ani atunci. Deci eram deja în faza de “tânăr adult”, iar aceste cărți nu mă ajutau cu prea mult, doar îmi relaxau creierul după cele șase ore petrecute la liceu. Recunosc, am fost puțin obsedată de ele în cei doi ani pe care i-am petrecut citind cărți YA, dar odată cu adminterea la facultate m-am axat pe altceva. E și normal, nu? Iar acum, desi am cam un raft plin de cărți de genul în bibliotecă, rar mă mai uit prin ele. Doar așa, când mă apucă melancolia. Am citit și foarte multe cărți de la bibliotecă, mai mult pentru că nu îmi permiteam să investesc în serii de câte 10-12 cărți.

Astăzi voi vorbi despre cărțile YA, sau mai mult despre seriile acestea, pe care le-am început când eram în faza de adolescentă nebună, dar pe care nu le-am terminat…din diverse motive. So today’s TOP 5 is YA books I will never finish.

5) Seria Nici moartă, de MaryJanice Davidson

Nu știu câți ați citit aceste cărți, în librăriile din România au apărut doar primele două volume, iar pentru o serie care numără 15 cărți în total, e cam jalnic, mai ales pentru editura care s-a ocupat cu traducerea lor. Sau cu începerea treducerii. E neseriozitate, zău. Cărțile care încep mereu cu Nici moartă, nici…, o au în prim-plan pe Betsy, care are un accident de mașină, moare, dar se trezește ca vampir, mai exact regina vampirilor și viitoarea perteneră a unui vampir super sexy și restul adjectivelor pe care le găsiți asociate cu personajele masculine în acest gen de cărți. Nu mai știu ce se întâmplă în fiecare carte, dar au fost ca o briză de primăvară într-o zi cășduroasă de vară. Nici nu ai simțit că le-ai avut în mână. E un fel de Sandra Brown o întâlnește pe Anne Rice, doar că Anne Rice a ajuns să scrie cărți foarte subțiri. Înțelegeți voi. Sunt cărți potrivite pentru o după-amiază călduroasă de vară și cam atât. Nu au lecții de viață, personajul principal e aiurit și cu capul în nori, dar primesc puncte pentru umor. Singurul lucru pe care l-am reținut a fost că m-au făcut să râd în hohote, mai mult din cauza lui Betsy, care mereu se găsea într-o situație incredibilă și făcea haz de asta. După primele două volume sora mea insista să cumpărăm cărțile în engleză, de pe net, dar cred că am reușit să o conving că acest lucru nu se va întampla în veci. E prea mult timp pierdut pentru niște cărți fără substanță.

4) Seria Îngerul nopții, de Becca Fitzpatrick

Când aflasem pentru prima oară că această carte va fi o trilogie, mi-am cumpărat cărțile. Apoi am aflat că se scrie și volumul patru, dar nu am mai fost interesată de subiect. Cartea e ca un fanfic bunicel și prezintă dragostea dintre Patch și Nora, ea fiind o adolescentă tipică, iar el un nefilim, adică un înger căzut. În primul volum, Patch era personajul ăla pe care adori să îl urăști. Tipul băiatului rău, dar care are o latură sensibilă, artistică. Și era toată ura aia dintre cei doi care te făcea să citești mai departe. Exact ca un fanfic. Din nou, ca oricare altă carte YA, nu mi-a lăsat o impresie care să dureze în timp. De asta, tot ce țin minte e că el era sarcastic și amuzant și că a fost o bătălie, undeva prin volumul doi. Și cred că mai era un personaj negativ, care la început era prietenul lui Patch, iar apoi și-a dezvăluit adevăratele planuri.

3) Seria Vampirii din Morganville, de Rachel Caine

Din nou o serie de 15 volume și o mulțime de short stories. Și timp pierdut. Mult, mult timp pierdut. Mai ales din partea mea, având în vedere că am citit primele nouă volume. Da, și eu mă minunez. Nu știu cum am avut răbdarea să citesc și să îmi și placă cele nouă volume. Acum nu aș trece nici de prima pagină. Sunt destul de populare prin România, am văzut multe adolescente „rebele” citind seria prin autobuz, chiar și acum. Dar, ca toate cărțile YA, ar trebui să aibă un sfârșit. Pentru mine, volumul 9 a fost acel sfârșit. Povestea nu mai ducea nicăieri, parcă era într-un loop constant de decizii proaste, iar personajele deja mă călcau pe nervi. Înțeleg toată faza cu profit, pentru că se vând bine și autoarea are ceva de câștigat. Dar măcar scrie 15 volume de calitate.

2) Trilogia Legăminte, de Ally Condie

Pentru mine a fost mai mult o duologie. Am primit volumul 1 de ziua mea și am fost nevoită să iau și al doilea volum pentru că povestea continua, aflasem că erau și ceva răsturnări de situație, iar cartea era scrisă și din perspectiva personajului masculin, spre deosebire de primul volum. Iar apoi, nimic. De câțiva ani Leda cam stagnează în a traduce continuările unor serii cu potențial, așa cum era și Legăminte. Romanul distopic ar fi putut avea un final bun, dacă se chinuia cineva să traducă și ultimul volum. Și nu mi-ar fi greu să le citesc în engleză, problema mea e că le vreau în bibliotecă. Și abia anul astă am ajuns la un consens cu sora mea și am hotărât să cumpărăm trilogia în engleză. Dar până voi termina și ultima carte va mai dura ceva timp.

1) Seria Micuțele mincinoase, de Sara Shepard

Am ajuns și la primul loc. Toată tevatura cu Pretty Little Liars, serialul, a venit pentru mine după ce am citit primul volum. Și mi s-a părut o idee bună, pentru primele sezoane. Așa cum mi s-a părut o idee bună și când am început să citesc seria. Dar nu am continuat-o după volumul 4. De ce? Pentru că devenea cam haotica și neverosimilă. Așa cum producătorii serialului introduc noi A la fiecare sezon, așa și în carte toată insistența de a schimba identitatea lui A devenea cam obositoare. Așa că mi-am pierdut interestul pentru ea. Și pentru serial, că tot veni vorba. Deci nu, no voi continua seria. Și nici nu mă interesează în mod special să citesc și altceva scris de Sara Shepard, doar pentru că am un stereotip format în minte cum că toate cărțile ei sunt la fel de ilogice. Poate am dreptate, poate nu, deocamdată e un dezgust și o indiferență nefondată, dar de care nu vreau să scap prea devreme.

Sooo, acestea au fost seriile de cărți YA la care m-am putut gândi. Sigur am mai citit cărți YA Fantasy, dar nu mai știu ce sentimente mi-au lăsat. Aș putea adăuga, ca mențiune specială, Prințesa mecanică și Instrumente mortale, dar la cele două serii nu am trecut de prima carte, așa că nu mă chinui. Voi ce cărți ați început și nu ați terminat?

adiós

Anunțuri

Top 5 Cărți Văratice

Înainte de a începe, vreau să menționez faptul că încerc să scriu după niște notițe de pe un carnet, însă e întuneric în cameră(dacă aprind lumina intră țânțari și m-am săturat deja de ei) deci nu cred că am să reușesc să scriu tot ce mi-am propus.

Gata! Revenind la topicul nostru, voi începe prin a-mi exprima dorința nu prea ascunsă de a pleca din țară către Polul Nord. Acolo nu îmi vor apărea bubițe pe gât din cauză că mi se irită pielea(căldura e de vină, evident), nu va trebui să îmi fac duș cu apă rece pentru că îmi e prea cald, nu voi avea nevoie de cremă de protecție solară cu SPF de 50 sau mai mult și nici nu voi face insolație din două în două săptămâni. Dar dorința mea nu se va îndeplini prea curând, așa că până atunci voi vorbi de 5 cărți pe care le-am citit mereu vara și care mă făceau să ignor, măcar pentru câteva ore, canicula de afară.

Prima carte despre care voi vorbi e Aproape căsătoriți, de Jane Costello. Un roman amuzant, plin de savoare, dar o lectură ușoară și care nu necesită multă introspecție și analiză profundă. Cu toate acestea, romanul e construit într-un mod fascinant, chiar și pentru o lectură chick-lit. Până și personajele sunt creionate verosimil și te fac să te îndrăgostești de ele. Pentru cei care nu sunt familiarizați cu această carte, Aproape căsătoriți prezintă povestea lui Zoe, o tânără din Anglia care este părăsită la altar de către logodnicul ei, Jason. În disperarea de a se elibera de familie și de toate sentimentele negative, ea fuge în America și devine dădaca copiilor lui Ryan, Ruby și Samuel. În ciuda faptului că cei doi copii o îndrăgesc, Zoe nu îi poate atrage atenția tatălui, iar faptul că se pune în situații jenante în preajma lui și a prietenilor lui nu o ajută prea mult. Într-un final, după multe încercări amuzante și neprevăzute, cei doi ajung să țină unul la altul, dar Zoe află că trecutul de care fugea o prinde din urmă. Nu voi scrie mai mult, cei interesați pot citi cartea și pot descoperi singuri prin ce aventuri trece protagonista aiurită.

Pe locul doi se află tot o carte chick-lit, a autoarei Cynthia Langston, Între două avioane. Acțiunea romanului se desfășoară în două planuri, două orașe din America aflate la poluri opuse: New York și Los Angeles. Lindsey Miller, protagonista cărții, are o slujbă de vis ca reporter de fashion pentru revista The Pulse, însă singurul lucru deranjant la slujba ei este faptul că trebuie să călătorească mereu între aceste două orașe. Astfel, Lindsey ajunge să ducă o viață dublă, cu relații și prieteni diferiți în funcție de orașul în care se află, însă toată această șaradă se duce de râpă când cele două planuri se intersectează.  Acest volum are părțile bune și rele, mai ales în ceea ce privește eroina noastră, dar pentru o lectură de vară, când vreți să vă relaxați cu un pahar de ceai cu gheață undeva la umbră, e perfect.

Pe locul 3 aterizează cu succes romanul Ceceliei Ahren, Prietenul nevăzut. Sincer, am citit cartea acum ceva timp și nu mai știu prea multe detalii, însă m-a lăsat cu unele neclarități. Protagonista, Elizabeth Egan, are grijă de Luke,  fiul surorii ei mai mici, Saoirse. Spre deosebire de familia ei haotică, Elizabeth e obsedată de control, de ordine, de lipsa situațiilor neprevăzute. Așa că atunci când Luke își construiește un prieten imaginar, pe Ivan, Elizabeth nu știe ce să creadă. E Ivan adevărat, e doar o plămădire a imaginației unui copil de șase ani? Nu o ajută nici faptul că Ivan își face simțită prezența și în viața reală, deranjând-o pe Elizabeth. Până când acceptă existența lui Ivan e cale lungă, presărată de momente amuzante, triste, întâmplări cărora le lipsește verosimilitatea, dar care te fac să te atașezi, într-un fel, de personaje și să îți pui la îndoială existența.

Următorul volum din această listă aduce o poveste puțin fantastică și cu tendințe Sci-Fi, în contextul în care vorbim despre  călătoria în timp în romanul Soția călătorului în timp, de Audrey Niffengger. Motivul pentru care e undeva mai jos de mijlocul acestei liste este acela că uneori mi s-a părut confuză povestea și nu o puteam urmări decât dacă eram foarte atentă. Se face trecerea prea brusc de la vocea unui personaj la celălalt, precum și de la un plan temporal la altul, încât uneori devine frustrant să încerci să ții pasul. E o carte potrivită pentru vară, dar dacă încercați să extrageți cine știe ce subînțelesuri din povestea celor doi, să știți că vă pierdeți timpul. Subiectul e interesant, doar vorbim de călătoria în timp, dar uneori a fost abordat într-un mod prea simplist, prea general, deci își pierde farmecul în anumite situații.

Pe ultimul loc se află romanul Iubit de împrumut, scris de Emily Griffin. Singurul motiv pentru care am pus romanul pe lista aceasta este că se încadrează temei. Nu l-aș citi în alt sezon nici dacă mi-ai oferi un milion de dolari. De fapt, nu l-aș reciti nici dacă ar fi ultima carte de pe planetă. Atunci când am decis să îi dau o șansă cărții, eram în febra cărților chick-lit și văzusem și filmul cu puțin timp înainte, dar mă plictisise și am crezut că va fi diferită cartea. Dar nu, nu a fost. Acțiunea e simplă, personajele sunt enervante și nu am reușit să mă identific cu niciunul dintre ei șipovestea  e plină de clișee și de încercări ale autoarei de a o face pe Rachel, personajul principal feminin, să pară mai puțin ciudată și mai mult contemplativă. Dar nu i-a reușit, fapt ce a dus la crearea unui personaj cu o gândire infantilă, ușor de manipulat și care devine pe parcursul evenimentelor o mironosiță mare cât casa. După ce am scris ceea ce am scris, chiar nu știu de ce am trecut romanul acesta în listă. Dar puteți să îl citiți, poate voi reușiți acolo unde eu am dat greș să înțeleg problema prezentată.

Cam atât pentru acest top. Voi ce cărți plănuiți să citiți vara asta, sau ce cărți credeți că sunt bune de citit doar în sezonul estival?

Top 5 personaje masculine care m-au enervat

Salutări, cititor pribeag și pierdut. Cred că ești puțin confuz dacă ai ajuns aici și ai văzut titlul acestui articol, care nu prea are legătură cu ce am făcut eu pe aici. Dar, dacă ai să citești articolul meu de acum ceva timp, ai să știi imediat că am hotărât să fac ceva mai mult pe aici, pe blog. Pe lângă Poetry Friday, miercurea va fi dedicată topurilor, de tot felul, dar cu tematică legată de cărți și universul cărților. Numerele și elementele dintr-un top nu vor fi în funcție de preferință, deocamdată, ci mai mult în funcție de ce îmi trece prin cap când le scriu. Când voi începe să fac articolele pe ciornă înainte să le scriu pe blog, vor avea mai multă logică, dar deocamdată mă descurc așa. Sper să le citiți în ordinea haotică în care se găsesc.

Subiectul de astăzi, dacă nu mai țineți minte ce ați citit la titlu, aduce în prim-plan personajele masculine din cărți. Mai precis, personajele masculine pe care eu nu le-am putut suporta și care au stricat oarecum acțiunea cărții din motive personale. Dacă vouă v-au plăcut aceste personaje, puteți spune în comentarii de ce v-au plăcut.

1. Timortis – Boris Vian, Smulgătorul de inimi

În ceea ce privește această primă carte, vreau să clarific faptul că mi s-a părut oarecum ciudată când am citit-o, nu din cauza faptului că are o acțiune surrealistă, ci pentru că personajele sunt neatrăgătoare. Există mama mult prea protectivă, care mănâncă mâncare stricată doar pentru a da mâncarea bună copiilor ei, tatăl slab și fără voință proprie, care nu își apără interesul în fața soției și psihologul venit de la oraș, hotărât să descifreze toată enigma satului și a familiei Clementinei. Timortis e psihologul despre care vorbeam. La început era normal, detașat de lumea bizară care se desfășura în fața lui, intrigat și dezgustat deopotrivă de atmosfera ca de carnaval a satului. Dar, pe parcursul romanului, el devine parte a vieții sociale, neremarcându-se prin nimic special decât prin faptul că e de acord cu toate bazaconiile Clementinei. Din stâlpul rațiunii și al obiectivității, el devine o altă parte inconfundabilă în decorul straniu al cărții.

2. Matt – Cecelia Ahern, Anul în care te-am întâlnit

Matt e un alt personaj care nu mi-a ajuns la inimă. Pe lângă faptul că e alcoolic, iar eu urăsc personajele care consumă alcool atunci când nu sunt și filosofice, Matt era chiar ceea ce urăsc la bărbați, în general. Zgomotos, opulent, mândru, cu o nepăsare josnică pe care o afișează în fața tuturor. Da, avea un trecut care îi permitea să se comporte așa cum se comporta, dar din cauza lui Jasmine a avut mult de suferit. Spre deosebire de Timortis, Matt nu a fost insuportabil pe toată perioada cărții ci s-a schimbat în bine spre sfârșit, așa că am ajuns să îndrăgesc, oarecum, personajul. Nu voi merge până la a spune că îl adoram, pentru că așa ceva nu s-a întâmplat.

3. Alexei Karenin – Lev Tolstoi, Anna Karenina

Alexei are multe defecte care ies în evidență încă din primele capitole ale cărții. El nu a luptat pentru familia lui, dar pe lângă acest lucru era și puțin înfumurat, taciturn și nepăsător. Probabil de asta Annei nu i-a mai păsat nici de ce i se putea întâmpla, pentru că nu a primit salvarea și ajutorul lui. Nu a luat din frumusețea romanului, nu cred că ar fi existat ceva acolo care ar fi putut să o facă, dar simplul fapt că stătea și se uita din depărtare la distrugerea Annei, când încă îi mai păsa de imaginea familiei și de fiul său, fără sa facă ceva, fără să intervină oricât de puțin, m-a făcut să urăsc pasajele când apărea el.

4. Jace Wayland  Cassandra Clare, Instrumente mortale

Multe personaje masculine din literatura YA și fantasy contemporan au o problemă cu toate sentimentele care se abat asupra lor când apare în viața lor o tipă frumoasă de pici și cu o gândire oarecum îndoielnică. Dar Jace a fost preferatul meu. Și prin preferat nu mă refer la starea de adulație zilnică și măritiș imaginar, ci preferat în sensul de îmi-venea-să-îi-dau-un-pumn-de-fiecare-dată-când-vorbea. Înțeleg, a fost toată viața lui un virgin nefericit care trebuia să suporte „dulcegăriile” fratelui său, dar odată cu apariția lui Clary, toată lumea lui s-a întors cu susul în jos și a devenit patetic. Și toate schimbările de 360 de grade. Adică, acum o iubea, acum nu o iubea, acum iar o iubea…ce e în neregulă cu el? Și, în plus, era și fixat pe ideea cu tatăl lui fiind sursa răului suprem sau ceva(nu am terminat seria, nu știu care mai e statutul lui Valentine). Nu mulțumesc, nu am nevoie de adolescenți răzgâiați în lecturile mele, fie ele YA sau de alt fel.

5. George Wickham – Jane Austen, Mândrie și prejudecată

Din păcate pentru noi, acest tip de personaj nu a dispărut; mai mult, și-a făcut intrarea și în lumea reală. De ce îl urăsc? Pentru că am stat în calea multor adolescenți cu ifose, care pledează în victime și sunt șarmanți cu întraga lume, dar dacă stai să le analizezi comportamentul îți dai seama că sunt plini de ei. Și mi-a ajuns. Enough is enough, vorba unui personaj dintr-un film pe care nu îl voi aminti aici pentru că nu are relevanță. Dar, totuși, toată lumea era înnebunită după George, minunatul și atentul George, care făcea curte tuturoro fetelor și ele îi leșinau în brațe. Și toți care au citit Mândrie și prejudecată știu unde a dus acest act al său. La o tragedie care ne-a făcut să suspinăm după Darcy și să încurajăm dragostea dintre el și Lizzie.

Ei bine, aceasta este lista mea. Dacă aveți alte personaje pe care nu le-ați suportat, lăsați-le numele în secțiunea de comentarii și poate îmi mai amintesc și de ele. Sau formăm un club al asasinilor imaginari.

Binging

Something wicked this way comes…și nu, nu mă refer la Paște sau ce sărbători mai există în perioada asta a anului(nu sunt la curent, o colegă de facultate chiar râdea de mine zilele trecute din cauză că nu știu dacă prima e Renașterea Învierea sau Înălțarea). Mă refer la marea de cărți ce mă așteaptă când vine vacanța(oricare ar fi ea).

De acum patru luni, de când am postat ultma dată pe acest blog, nu am făcut prea multe lucruri. Da, au fost momente când m-am simțit ca într-un roller coaster de sentimente, dar au fost oarecum scurte și prea obscure ca să fie menționate. Între aceste momente, totuși, am făcut ceea ce ar face orice semi-adult fără o viață personală dezvoltată mai sus de nivelul unui embrion și fără un job(nici măcar part-time), am stat și am pierdut timpul pe net…binging diverse seriale, anime-uri, jocuri, filme etcetcetc… Dintre acestea merită menționate următoarele:

  1. am terminat de văzut How I Met Your Mother pe care nu l-am văzut în timp ce apărea fiecare episod în parte, așa că am așteptat să se termine aproape tot serialul ca să îl văd cap-coadă. A fost amuzant, a fost emoționant, am plâns, am avut dezbateri fără sens cu sora mea, m-am transformat pentru o perioadă scurtă de timp in Lily, s-a terminat, nu am plâns, voi supraviețui.

  2. dacă sunteți familiari cu SuperWhoLock știți despre ce vorbesc, iar dacă nu atunci e pierderea voastră, eu nu voi explica. Având în vedere că sunt la zi cu părțile Super și Lock, nu a mai trebuit decât să văd și Who-ul, ceea ce am făcut cam de la începutul lui Februarie. Ăsta da show emoționant! Până acum m-am îndrăgostit de fiecare doctor din ce în ce mai mult și dacă ar fi să aleg cu care din ei aș vrea să stau închisă într-o cameră i-aș alege pe toți pentru că nu discriminăm în funcție de ordinea în care au apărut; toți sunt la fel de drăgălași, de amuzanți și de interesanți.

  3. am ascultat muzică. În mare parte SOAD, dar și altele. Totuși, când deschid fișierul cu muzică ei sunt primii la care mă duc. După care Opeth, X Ambassadors și Tool. Și o melodie drăguță și catchy de la The Lumineers, Ophelia.

  4. am citit pentru aproape tot anul, doar din cauză că în timpul facultății nu găsesc mult timp liber și pentru asta. Reușesc să îmi mai arunc un ochi pe câte o carte în autobuz, în cele 20 de minute de pauză (înainte de primul curs, pentru că după ce vine prietena și colega mea de bancă la facultate nu prea mai am cum să citesc), sâmbăta dimineața până mi se face prea foame și trebuie să mă dau jos din pat, sau când am câte o fereastră în timpul căreia nu am ce face. Am primit de la sora mea, de ziua mea, trilogia Ultima vrăjitoare din Transilvania, de Anna Vary, pe care am „devorat-o” cam într-o săptămână (din nou, lipsa timpului), am terminat Vicky, nu Victoria, de Cristina Nemerovschi, am recitit seria Harry Potter, de J.K.Rowling, doar pentru că aveam prea mult timp liber la dispoziție în vacanța de iarnă, am început 2016 Reading Challenge și am citit cam 5 cărți care pot fi încadrate în listă, acum sunt la a 6-a, A New York Times Bestseller, Mark Helerpin – Poveste de Iarnă. Între timp m-am apucat de două cărți pentru cursul de literatură engleză, The Mill on the Floss a lui George Elliot și Don Juan a Lordului Byron. Sunt neterminate, evident și mai am și doar câteva zile până să predau eseul despre prima carte, din care am citit abia cam 90% din prima parte. Yep, I’m screwed! De asemenea, am început să citesc și Mândrie și prejudecată și zombie, dar din nou nu am apucat să o termin pentru că au intervenit alte lucruri.  Cred că ăstea sunt toate cărțile citite sau semi-citite de la începutul anului, încă nu am apucat să le fac recenzii, dar cred că am să fac pentru fiecare în parte, sau la comun, sau văd eu…

  5. am început o serie de anime-uri pe care nu le-am terminat pentru că mă uit la ele în același timp, cum ar veni. Nu am starea necesară să văd un singur anime, așa că încep mai multe, după care fac prin rotație cu ele, în funcție de cum mă simt. Înțelegeți?

Șiiiii…cam astea sunt hobby-urile mele de la începutul anului. Singurul lucru pe care nu îl fac în regim de „binge” e să mănânc (mănânc sănătos, dar și nesănătos, însă hrana nu îmi controlează viața, de cele mai multe ori pentru că nu am bani de pachet sau îmi e lene să îmi cumpăr ceva…sau nu am timp să ajung la cantină sau acasă înainte de ora 7-8 seara). Anyway, nu prea are logică ce spun eu pe aici, ca de obicei, dar cui îi pasă?  dacă aș începe să scriu ceva cu o oarecare logică, mi-aș pierde mințile. Deși mai am puțin și fac 900 de cuvinte, mă opresc aici 

*Inserts motivational shit for an ending…so long, farewell, auf wiedersehen, adieu*

Kid