Desolation

Stop it, stop it, stop it!

You are wrong, you don’t even exist. You just want me to be sickened by my own thoughts. You only care about yourself, even though you’ve been pretending you are my friend for so many years. You are still a part of me, but it hurts so bad that I want out. I want to stop feeling, to stop being hurt. You are the only way of doing that, but you are killing me. You are killing yourself. Please don’t die, please stay with me a while longer. Keep me alive so I can continue feeling, so I can continue torturing myself. You said that I was broken, that nobody could heal me. But where does that leave you? When I bleed, you bleed, and if you hurt me, you will suffer too. Don’t you get it? You are no bigger than me. Your attempts of feeling powerful are just as real as that piece of shit you like talking about. They stink and nobody likes them. So stay with me. Be still as I change myself. You will only gain things from this situation. And another thing, my cage is the most majestic thing I’ve seen so far. You know why? Because you are here with me. Forever!

Anunțuri

Spring, spring, spring

Primăvara… noi începuturi, căldură, soare, renaștere.

Oamenii ar trebui să caute primăvara, de ce și-ar dori să caute altceva? De ce ar putea să își dorească altceva? Chiar și  zilele furtunoase sunt scurte și sunt imediat urmate de căldură, soare și fericire. Mai degrabă aș alerga după primăvară decât după altceva, excepție făcând doar cele mai arzătoare și mai ascunse dorințe. Being a doctor, getting my family to get along, and so on and so forth. În rest primavară: cu ploi, flori, frunze, furtuni, tunete și fulgere, soare și boboci și pui de animale. Și cunoștințe… să știu orice despre orice cât încă sunt tânără, să nu îmi ia o viață întreagă să adun tot ce vreau să știu, tot ce vreau să transmit, să las mai departe generațiilor viitoare.

Și totuși nu multe persoane își doresc primavăra. Mulți vor faimă, bani, putere. Nimănui nu îi mai pasă de pace, cunoaștere, iubire și liniște.

Ce e și mai grav este că nimeni nu pare să realizeze faptul că faima, banii și puterea nu îi salvează de depresii, singurătate și incertitudini. Nu le pasă. Nu le pasă că familia se depărtează, că prietenii sunt falși și profitori, că duc o viață superficială, cu dimineți pline și nopți goale…inimi de fum și corpuri de plastic.

Am ajuns să trăim într-o societate în care disciplina trebuie să fie programată și respectul oferit fără întrebări, fără prea multe dureri de cap. Oamenii cred că respectul trebuie oferit pe tavă fără prea multe discuții: „sunt bătrân, trebuie să mă respecți; am o slujbă mai bine plătită sau superioară altcuiva, trebuie să mă respecți; nu contează cât de mojic, cât de nesimțit și idiot sunt, banii și vârsta sunt singurele motive pentru respect.”

Oricine încearcă să fie propria persoană, să gândească singur, să aprecieze modul de a răspunde după comportamentul acestei persoane, nu după vârsta sau după situația materială este stigmatizat.

E o societate de automatizare, de creiere spălate și de tipizare. Suntem de mici învățați că averea, puterea și frumusețea sunt bune, iar individualitatea, gândirea proprie și personalitatea sunt rele și ar trebui eliminate, condamnate sau ascunse foarte foarte foarte adânc în interiorul nostru.

Suntem defecți și ne condamnăm singuri!

„Mov? Ce culoare e aia?!”

Din capitolul perle scoase de moldoveni şi de „uăi, dispri şi vorbieşti acolo?”.

Nu m-am putut abţine să nu comentez (acum, că la momentul respectiv nu mă gândeam decât la cât de aeriană e tipa) când am aflat că nu toţi ştiu ce culoare e mov. Adică, bine bine, înţeleg când confuzi negru (care e culoare, mai nou) cu bleomarinul şi zici de roz că e culoare (e nuanţă toată ziua), dar când ai tupeul să recunoşti că nu ştii ce-i şi cu movul ăsta, deja e personal.

Şi apoi, de undeva de prin sală (pentru că eu eram la o şedinţă, în faţa a patruzeci de oameni şi vice-preşedinta mă pune să aleg o culoare preferată pe care să o ţip în sală), cineva zice foarte calm…”e violet”. Să-mi trag palme!!!

Totuşi, nu cred că eram singura pe punctul de a face o criză de apoplexie, căci am mai văzut câteva feţe rătăcite care nu ştiau dacă VP-a era sarcastică, sau chiar nu ştia despre existenţa acestei culori. Şi mă mir pe ce planetă violet=mov?

mov

violet

E atât de greu, oameni buni?