Poate ar fi cazul să mai și citesc…

Aloha, strange thing that just popped here by accident. ‘Sup?

Printre nenumăratele seriale și anime-uri pe care le văd, orele infinite de muzică ascultată la căști, uneori mai am nevoie și de o pauză. Mai ales dacă îmi obosește sufletul, atunci ce e mai perfect dacă nu o carte, cu care să piard liniștită după-amiezile.

Iar dacă ați veni în confortabila mea cameră ați vedea că pe raftul de cărți de citit sunt cam opt volume, gata să fie luate și răsfoite în profunzime. De fapt, mai bine nu veniți la mine acasă, e dezastru peste tot, e cald și cred că pisica mea a adus iar un șoarece pe care l-a omorât și l-a lăsat sub pat, deci nici nu vreau să mă gândesc la el, iar acum chiar nu e cazul să am musafiri.

În orice caz, mai jos e lista de ce cărți TBR pentru luna august…

IMG_0771

Buuun…vedeți ceva ciudat în această poză? Pe lângă fața de masă cu motiv de crăciun și celelalte chestii aruncate acolo, doar ca să fie? De asemenea e și o păpușa albastră, undeva în fundal… Dar nu la obiectele random mă refer, ci la cărți. Da, oameni buni, sunt mai multe cărți de non-ficțiune, decât cele de ficțiune. Motivul? Licența.

Am amânat cam mult citirea lor și scoaterea de idei pe care să le folosesc, dar mai sunt două luni rămase din vacanță și nu mă pot duce cu mâna goală la profesorul îndrumător. Mai ales că nu am ținut prea mult legătura cu dânsa pe parcursul verii. E înțelegătoare, dar nu știu cât de mult. Do you get it?

E evident că din multe nu voi avea nevoie să citesc toată cartea, cum se întâmplă cu a treia de jos, cea pe care nu scrie nimic (Florin Manolescu, Literatura S.F.), iar Cititorul lui Sigmund Freud, de J.R.Casafont e lectură de plăcere, pentru că nu îmi dau licența la psihologie (asta ar mai trebui), însă pe celelalte ar trebui să le citesc din scoarță în scoarță. După cum vedeți avem un volum de sociologie politică, care e structurată extrem de bine și are și o bibliografie încărcată și detaliată (explică tematica fiecărei opere în parte), apoi avem un îndrumar/suport de curs scris special pentru cursurile Universităților de psihologie și care explică teoriile lui Freud, precum și diferența dintre el și Jung. Și dacă tot vorbim de Jung, cartea aia verde minunată e chiar volumul său, al nouălea mai exact, care tratează arhetipurile, sufletul, visele, complexe psihologice și restul. Sunt mult mai nerăbdătoare să citesc această carte decât restul, deși nici volumul lui Colas nu e de lepădat.

Trecând la operele de ficțiune, nu e o treabă prea grea. Minunata lume nouă am citit-o deja, când eram în primul an de facultate, iar acum o recitesc mai mult prin prisma cărților de critică. Distopia lui Huxley prezintă un univers aflat în anul 632 al Erei Ford, în care oamenii sunt separați în două caste, să spunem. Sunt cei normali, care acceptă regulile societății, dar sunt și cei care nu s-au putut adapta și au fost trimiși în rezervații naturale, ei fiind sălbaticii. Ca în orice distopie există controlul asupra populației, conducerea din umbră a unui fondator atotputernic, ideologii care nu pot fi răsturnate, însă acestea sunt doar câteva aspecte de suprafață, cartea fiind mult mai periculoasă pentru cei care încearcă și reușesc să înțeleagă mesajul ascuns. E printre cărțile mele favorite de acest gen, mai ales dintre distopiile clasice, cele care nu au fost încă îmbibate de povești de dragoste, sau cu eroine care aduc pacea și fericirea. E mai bine când totul merge prost de la început, la sfârșit, când nu există speranță că totul se va termina cu bine, când răul iese învingător. Cel puțin, pentru mine este. Dar eu nu sunt decât o tânără cinică și sceptică, realistă cu tendințe pesimiste.

Volumul al doilea din seria Dune, mai exact Mântuitorul Dunei, va trebui să îl recitesc. Am început cartea luna trecută, sau acum două luni, dar nu am reușit să o termin (nici nu am citit mai mult de o sută de pagini, așa că acum am cam uitat pe unde am rămas. Și nu e prea plăcut. Dar nu mă grăbesc să o termin, mai ales că îmi aparține, deci nu sunt nevoită să respect termenul de predare, așa cum sunt nevoită cu primele trei cărți (de jos) de non-ficțiune. În cel de-al doilea volum, Paul a devenit împăratul galaxiei, însă un nou complot ia naștere, în mijlocul căreia se află minunata sa soție. Pare amuzant, nu?

Iar ultima, însă nu cea din urmă, Fahrenheit 451, de Ray Bradbury, a stat din nou o vreme îndelungată pe lista mea de TBR. Am citit deja cam 50 de pagini și îmi place, îmi place, îmi place. Totul parcă e un vis urât din care abia aștepți să te trezești, dar e atât de fascinant, încât vrei să stai până în ultimul moment ca să afli dacă vei muri, sau nu. Din păcate, monstrul care a împrumutat cartea înaintea mea a maltratat cartea în ultimul hal, astfel că acum are mâzgâlituri și cuvinte încercuite cu pixul, pagini boțite, iar în urmă cu câteva pagini am fost nevoită să sar peste două paragrafe pentru că lipseau ultimele cuvinte din fiecare rând, mulțumită unei rupturi de toată frumusețea la colțul pagini. UGH!!!

Cam atât pentru luna august. Evident că sunt unele cărți pe care trebuie să le citesc urgent, pentru că trebuie să le restitui bibliotecii județene, dar am să mă bucur de ele cât mai am timp. Voi ce mai citiți?

P.S. A doua cea mai bună prietenă a mea s-a apucat recent de citit seria Harry Potter și a zis că e mișto și că îi place și sunt atât de fericită! Copilașul meu crește, în sfârșit! Deși era cazul, mai ales la cât de des am bătut-o la cap în ultimul an…